Mai mult pentru a fi în ton cu atmosfera de Crăciun, în decembrie și ianuarie, în loc de “Immortal“, vă propun o poveste în două episoade “Îngerul din București” care are ca și protagonistă, coincidență, o altă misterioasă figură feminină. O Vrăjitoare bună, un înger, o victimă a persecuțiilor spiritelor periculoase care circulă discret prin labirintul de străzi înguste al Parisului de Est care a fost orașul lui Vlad Ţepeș zis Dracula.
Doar un bănuț
Pictură realizată de Ennio Montariello
–Domnule, sunt singură, am nevoie de ajutor! Îți cer doar un bănuț pentru mâncare, îmi ajunge un Leu.– mi-a cerut în italiană, ca și cum aveam cetățenia scrisă pe frunte. Am fost surprins de acea cerere. Un Leu, doar un Leu ca ajutor. De fapt, nimic. Cu un Leu nu se cumpără aproape nimic. Este, de asemenea dificil pentru cineva să se aplece să-l ridice de la pământ.
Ei în schimb îi era de ajuns acel bănuț, nu mai mult. Cine știe ce să facă apoi! M-a lovit expresia ei sinceră, fața sa curată. Simțeam atingerea aerului pe față datorita mișcării aeriene a degetelor ei agile acoperite cu unghii lungi ce pluteau în fața mea. Eleganța acelor mișcări mă convinse că nu ar putea fi vorba de unul dintre irascibilii Romi răspândiți prin București. Trebuia să fie vorba, în schimb, de o nobilă cerșetoare și demnă cum puține există. Era îmbrăcată sobru, curată în aspect și mândră în comportament. Mă simțeam oricum încă nedumerit de această pretenție atât de ușoară, un Leu, un bănuț ca ajutor.
–Dar cu un Leu ce-ai putea cumpăra?– am întrebat-o.
–Îmi va ajunge, nu-ți cer mai mult.– răspunde privindu-mă, cu obrajii roși. Ochii ei, de un verde smarald intens, străluceau plini de speranță reflectându-se în luminile anticului Teatru Odeon. Am încercat un sentiment de detașare de la pământ ca și cum aș fi fost transferat într-o altă dimensiune, într-un context ireal. Strada a devenit pustie ca prin farmec.
Teatrul Odeon, București, România
(Fotografie realizată de Valentino di Persio)
Ar trebui să aibă 35-40 de ani, mă gândeam privind fața sa fără machiaj. Doar o aluniță era afișată sub buza inferioară. Am băgăt mână în buzunar în căutarea unei bancnote, pentru a evita extragerea tuturor, pentru a evita surprize neplăcute. A ieșit o bancnotă de 10 Lei (circa 2,5 euro).
I-o înmânez, dar ea a ezitat înainte de a o lua.
–Este mult!– îmi spune.
–Ia.– insist.
A acceptat, fără prea multe rugăminți, culegând bancnota cu mâinile îndoite, cu o lejeră plecăciune în semn de mulțumire. Am lăsat-o urându-i noroc. Ea mi-a zâmbit trist, privind în jos. Am reluat drumul spre Calea Victoriei, erau circa 19:30. M-am întors dar ea nu a mai lăsat nici o urmă. Între timp strada a reînviat brusc de sunete și persoane.
În timp ce mergeam gândurile mele au fost răpite, mai mult decât orice altceva, de ceea ce mi s-a întâmplat, de acea ciudată coincidență fatală.
Era deja întuneric când am ajuns în Piața Revoluției. Am intrat pe străzile înguste ale centrului istoric, care a devenit inima vibrantă a orașului în care vuiesc oamenii de noapte, “viața de noapte” de fapt. Mii de tineri aglomerează nenumăratele localuri apărute precum ciupercile, restaurante, baruri, discoteci, berării ,saloane de înghețată și așa mai departe.
Cutreierând moderna Calea Victoriei, mult mai puțin aglomerată în comparație cu străzile laterale, o briză ușoară, o adiere, un foșnet de voaluri mi-au lins fața. M-am întors. Îngerul,cu ochi de smarald , era acolo zâmbind alături.
De această dată purta o elegantă pălărie albă cu partea din față pliată pe margine care-i lăsa fața descoperită, în timp ce din părțile laterale proeminente ieșeau două cozi de școlăriță. Pantaloni de pânză albă sub un sacou cu dungi în formă de nori cenușii, îi cădeau peste sandale moi de calitate ce completau ținuta. I-am văzut fața înroșindu-se precum zorii unei noi zile. Îmi face o amplă plecăciune, exagerat de slugarnică pe care am întrerupt-o la mijloc sprijinind-o instinctiv de un braț. Am pășit înapoi spre surprinderea noii vederi neașteptate în splendoarea Bucureștiului înviat. Îmi zâmbește: –Dana, eu sunt Dana!-. Deviind privirea spre partea mea dreaptă, continuă: –Ea este o prietenă de-a mea!– Surprins, mă regăseam lângă o creatură mică, de șaptezeci de ani, cu ochii plini de viață și un zâmbet mare. Dana a adăugat că ea va face cinste astăzi.
–Bine, să mergem la cină!-am spus și am început să mergem spre Caru cu Bere, unul dintre cele mai renumite localuri din oraș. Pe drum, Dana mi-a spus că bătrâna era de fapt o vrăjitoare bună, care ar fi reușit să o protejeze de pericolele altor vrăjitoare, acestea rele, care populează Bucureștiul. Această afirmație nu mă surprinde deloc, și, conștient că trăiam o aventură ireală, am considerat acel fapt de la sine. Continuă spunând că tutorele ei nu era altul decât mediantul prin care mama sa, descendentă din Nefertiti, reușea să o protejeje de dincolo. Curiozitatea mea a devenit din ce în ce mai morbidă.
Crăciun fericit!
Traducere realizată de Mirela Oana
Reproducerea textului este interzisă fără a cita autorul și sursă de informații.
Unele fotografii au fost preluate de pe web cu ajutorul unui program de descărcare automată și nu sunt informații, dacă acestea au drepturi de autor sau nu; în cazul în există proprietari legitimi ai drepturilor de autor se poate solicita anularea ce se va efectua imediat.
No part of this publication may be reproduced or transmitted, in any form or any means, without prior permission of the publisher and without indicating the source.
Tags: angeli, bucarest, natale, valentino di persio
SARBATORI FERICITE!
SANATATE!
VOIE BUNA!
UN AN NOU MAI BUN!
LA MULTI ANI2016 !