Valerio, după ce Îngerul i-a dezvăluit esența sa, se regăsește cufundat într-o lume suprarealistă, un fel de purgatoriu, fără a avea legătură cu realitatea. Succesiunea evenimentelor îi pune echilibrul într-o mare probă…
Lectură plăcută!
(Click aici pentru episodul anterior)
Petunia
Evenimentele din acea zi mi-au făcut somnul agitat. Dana a pătruns în detaliile intime ale naturii sale. A vrut să-mi dovedească cu fapte că între noi nu ar putea avea loc o apropiere intimă. Dacă era ceva, în inima mea, eram curios să văd jocurile ei safice. Cuvintele ei continuau să se repete în mintea mea, precum fața supărată a brunetei de la local care-mi fugea în față. Am fost cuprins de un fel de osmoză a simțurilor. Am dormit prost, un viraj continuu în pat. Cugetam la ceea ce Îngerul mi-a spus despre Petunia, doamna cu câine negru, și de dominația pe care aceasta o exercita asupra ei. De îndată ce închideam ochii o regăseam în fața mea pe acea femeie învăluită într-un giulgiu de fum. Nu reușeam să-i evit privirea, ochii ei impregnați de sânge, rânjetul strâmb. Se crăpa de ziuă atunci când un coșmar m-a trezit complet.
Mă găseam în fața unui arc gotic cu ieșirea spre o cameră mare luminată de lumini palide albăstrui. Dana era culcată pe jumătate goală pe un pat mare, cu mâinile și picioarele legate la extremități cu benzi de pânză roșie.La intrare doi câini negri mârâiau și mă împiedicau să intru. O vedeam pe Dana agitându-se delirant. Șoptea cuvinte și fraze incoerente și de neînțeles într-o limbă pe care nu am auzit-o niciodată. M-am cutremurat să-i aud vocea cum trecea de la tonuri dulci și senzuale la tonuri guturale și cavernoase. Trei frumoase odaliste acoperite de părul lung blond până la sâni, încercuiau dansând patul, cu mișcări sinuoase și gesturi aluzive: vrăjitoare rusești. Petunia, în voal negru transparent până la picioare, îmi întoarse spatele. Corpul ei voluptuos ieșea în evidență minute și transparența perfectă. Vrăjitoarea cu pălărie de paie stătea lângă ea supusă. Mă privea impasibilă cu aer resemnat. În mâinile sale ținea un borcan de aur, unde Petunia scufunda degetele ei subțiri pentru a scoate un praf alb pe care-l răspândea pe flăcările pâlpâitoare ale unui suport de jar plasate la înălţimea medie pe un piedestal de marmură neagră. Gestul ei graţios a fost însoţit de un fel de rit împăciuitor. Vagabondul stătea într-un colţ al camerei cu berea lui în mână. Râdea adesea expunându-și linia zdrențuită de dinți deteriorați și proteza rară de aur. La încercarea ulterioară de a mă apropia de arc, câinii mârâiau la mine chiar mai furioși. Dana m-a zărit dincolo de cele două fiere. Acum m-a privit cu jenă evidentă fiind prinsă în flagrantul slăbiciunii ei, lovită în orgoliu. Flăcările se înălţau tot mai agitate. Petunia, îndreptându-se lent spre mine,făcea să-i răsune râsul refrigerat în aer. În figura ei am recunoscut-o pe bruneta de la local.
Până acum nu am mai dormit. Am fost confuz, n-am putut discerne între vis și realitate. Pe scurt, am trăit necunoscutele unei situații nebuloase.
Am făcut un duș alternând apa caldă cu apa rece. M-am simțit mult mai bine. Am fost în cele din urmă eliberat din amorţeala confuzie. În jurul orei unsprezece, ras, încrezut și chiar fericit, mă las înghițit din nou de vechiul București.
Mergând pe Strada Lipscani am văzut în depărtare vrăjitoarea cu pălărie de paie așezată pe o bancă. Am stat la distanță camuflat printre trecători pentru a observa gesturile și atitudinile ei.
De fapt, am vrut să văd de ce parte ajunsese Îngerul .Țipetele oamenilor, muzica din difuzorul de la colțul din Strada Smardan, m-au făcut să am dubii legate de prezența sa în zonă. Mi-am amintit că, de obicei, apariția ei excludea voci magice, sunete și chiar prezența unor străini în spațiul restrâns al ființelor alese. Doina, acesta era numele vrăjitoarei bune, continua să cutreiere neliniștită prin apropiere. Când m-a văzut a venit spre spre mine agitată.
–Elle est malade!– este bolnavă, a spus în franceză, referindu-se la Dana.
–Bolnavă?Ce are?– am întrebat-o.
–Nu știu, ieri când ai plecat, a început să se simtă rău, capul i se învârtea, plângea…–
–Dar acum, unde este?–
–Nu știu! Nu a vrut să vină la mine acasă, mi-a spus că o să meargă la o prietena a ei.–
Am fost nedumerit, apoi mi-am amintit că Dana mi-a dat un număr de telefon. Am scotocit în buzunar, unde am gasit hârtia pe care l-am notat.
–Silvia?– am întrebat.
–Da, cred că ea.–
–Bine, acum o sun.–
Am format numărul, linia era deranjată de un șuierat enervant. În cele din urmă, am auzit semnalul de apel de cealaltă parte. Am lăsat să sune un timp îndelungat până la pierderea semnalului.
–Pas de reponses.-nici un răspuns- i-am spus Doinei.
–Poate încă doarme!– a spus ea.
–Ok, încerc mai târziu atunci.–
Ceasul din colț arăta douăsprezece și jumătate p.m.. Vrăjitoarea s-a calmat. Acum,mă privea cu zâmbet candid și viclean. Haide i-am spus, să mâncam ceva. Ne-am așezat la o masă în aer liber a unei patiserii franceze învecinată cu, Carul cu Bere. –Vorbește-mi despre tine!– i-am cerut în timp ce așteptam ciocolata caldă și ștrudelul cu mere. La cererea mea, ochii i s-au aprins ca și cum nu aștepta o oportunitate mai bună să facă acest lucru.
Înainte de a începe, Doina privi în jur cu atenție pentru a se asigura că nimeni nu o aude, apoi înseninându-și vocea, începe povestea ei.
–Mama Danei era o mare actriță de teatru clasic.Era specializată în roluri dramatice. Rolul lui Nefertiti, a căreia reîncarnare considera că este , îi era simpatic. Dana o urma încă din copilărie. Practic, trăia în simbioză zi și noapte cu ea. Asista la probele ei și machiaj pentru a se metamorfoza în Nefertiti. Pentru fetiță mama era un mit de idolatrizat și un model de copiat. Folosea un machiaj secret, purta stîngace hainele de scenă și încălța sandalele târăindu-le în coridoarele din culise. Mama ei nu a vrut să-i dezvăluie numele tatălui său. Îi repeta mereu că numai ea era expresia maximă a dorințelor sale, că a dorit-o cu ardoare și că nu vrea să împartă afecțiunea cu nimeni. “Tatăl tău este un vis dispărut în zori vis într-o dimineață”, îi repeta. “Când te-am simțit că palpitezi înăuntrul meu am plutit în aer cu mintea purtându-te cu mine, numai tu și nimeni altcineva.” Așadar pentru Dana a fost un pelerinaj continuu în Europa și, de asemenea, în Statele Unite. Înainte de a intra pe scenă, mama ei, făcea ritualuri stranii rostind formule magice în onoarea lui Nefertiti, Afrodita și Venus, să se concentreze asupra ei însăși puterile unei singure zeițe comune celor trei mari civilizații: egipteană, greacă și romană. Dana a primit o educație internațională, fără să urmeze o programă școlară predefinită. Foarte în măsură, vorbește fluent limba română, italiană, engleză și franceză, spaniolă și germană, cu bună aproximație. În timpul unei călătorii la Berlin, unde Dana nu a putut să meargă din motive de sănătate, mama sa a murit în după-amiaza unei zile de noiembrie în timpul probelor pe scena Teatrului German, din cauza căderii misterioase a unei cincimi. Dana nu a fost niciodată în stare să se resemneze la ceea ce numește “detașament trist” de mama sa, de fapt, dă vina pe ea pentru că nu a insistat să o însoțească în ciuda problemelor de sănătate.–
Văzând că a sosit chelnerița cu tava de feluri de mâncare, bătrâna s-a oprit imediat din vorbă. După ce chelnerița s-a îndepărtat, am îndemnat-o să termine povestea. Înainte de a începe din nou, ea aruncă o privire lacomă la cele două cești cu aburi.
–Dana consideră că mama ei a fost sabotată de oameni răi și pătrunsă de duhuri rele stârnite de gelozie și invidie pentru marele său talent și succes de necontestat. Ea este sigură că mama ei în creșterea în Împărăția supremă a obținut puteri uriașe de la Zeița mamă, trei într-una, Nefertiti/Afrodita/Venera.–
Încheindu- și povestea, Doina s-a năpustit cu nerăbdare pe cupa de ciocolată.
Acea poveste m-a marcat profund. M-am gândit cât de ușor este să judeci oamenii după aparență, fără să știi fundalul vieții lor, frământările lor. Ea, Dana, dacă mama ei nu ar fi murit, ar fi devenit, după toate probabilitățile, o mare actriță. De fapt, în ea am simțit ceva diferit. Modul său de acțiune politicos și măsurat au câștigat imediat încrederea mea. Nu o considerasem niciodată o cerșetoare. Pe de altă parte, cum ar fi putut fi, dacă cererea ei de ajutor s-a limitat la un bănuț, doar la un Leu? În timp ce făceam eforturi intelectuale vrăjitoarea a terminat deja de mâncat. Cu un gest am invitat-o să continue cu vârful degetelor. Acceptă cu drag.Am profitat pentru a merge să plătesc. Când m-am întors la masă nu mai era nimeni. M-am uitat în jur, în căutarea Doinei, dar fără nici un rezultat. Nici o urmă. M-am întors pe drum până la banca unde am întâlnit-o înainte dar nimic, lipsea. M-am așezat, am scos telefonul, am apăsat să reapelez ultimul număr format. Semnalul era liber, clinchetele s-au repetat la intervale regulate. Când,până acum dezamăgit, am fost pe cale să închid, am auzit receptorul ridicat de cealaltă parte. O vocea slabă de femeie a rostit –Da!-.
Trăiești în întuneric,
Ți-e rușine de soare
dar nu să fii o femeie,
acea ființă supremă
situându-se pe cer
între Divin și om.
Va fi bunul Dumnezeu
sau batjocoritorul Ispititor?
Puțin îmi pasă ,
nu mă deranjează
dacă întruchipezi binele
sau ești fiica răului
Traducere realizată de Mirela Oana
Reproducerea textului este interzisă fără a cita autorul și sursă de informații.
Unele fotografii au fost preluate de pe web cu ajutorul unui program de descărcare automată și nu sunt informații, dacă acestea au drepturi de autor sau nu; în cazul în există proprietari legitimi ai drepturilor de autor se poate solicita anularea ce se va efectua imediat.
No part of this publication may be reproduced or transmitted, in any form or any means, without prior permission of the publisher and without indicating the source.
Tags: angeli, bucarest, streghe, valentino di persio